de la copilarie la adolescenta

Au fost ani in care totul era foarte usor , era lumina si fericire la tot pasul.
Erau zile acoperite de zambete, si copii care fara griji alergau printre blocurile inalte ce-i inconjurau, printre garajele imense ce-i aduceau mai aproape de cer.
Erau acei copaci pe care noi ii goleam de fructe, cei care ramaneau fara frunze pentru ca noi ne jucam cu ele.
Erau jocurile care ne faceau sa tipam de fericire, emotiile reusitelor din copilaria noastra.
Ceva ce noi nu realizam atunci, dar de care acum ne amintim adesea.
Erau chiulurile de la ore, cand ne duceam in gashca sa bem din diverse motive; erau orele la care asistam ametiti cu chef nebun de ras.
Momentele in care profesorii nu isi dadeau seama de ceea ce facusem sau se lasau mintiti de noi..Ne lasau sa ne continuam vietile mandrii de faptele noastre.
Erau fluturasii in stomac , cei pe care ii simteam cand vedeam un baiat frumos, sau care imi placea mie...
Erau bancile inscriptionate cu numele nostru pe ele..erau geamurile ce se abureau din cauza respiratiei noastre..
Holurile scolii pline de noi, pline de tipetele fericite ale copiilor ce urmau sa creasca. Entuziasmul primului bal, si tristetea fericita a balului de absolvire.
Pregatirile riguroase pentru petreceri, si muzica tare cu bas puternic.
Dansul nostru din toate incheieturile si ciudateniile care mai de care mai complicate.
Era frumos, clipe ce nu le-am putea uita vreodata..si pe care nu le voi uita orice s-ar intampla!






Si asta este doar inceputul unei vieti frumoase..