Sunt ca o straina, intr-un loc unde simt ca nu ma pot acomoda, in care nu ma pot stabili, unde totul parea frumos dar a devenit urat dintr-odata.
Nu sunt eu cea care sa apartina unei astfel de lumi minunate, mi-e frica de nou, nu stiu de ce dar mi-e teama.
As putea fi ucisa definitiv de cateva cuvinte, cateva ganduri care poate le-am mai auzit.
As putea fi distrusa de o singura picatura de apa, care ar putea sa ma incuie in bataia ploii. Nu e locul meu aici, poate ar trebui sa plec dar speranta moare ultima, ea ma tine cu ultimele ei puteri care se sfarsesc din clipa in clipa tot mai mult.
Care e sensul meu aici? nu am nici un farmec, disparitia mea nu ar soca pe nimeni, nu ar uimi pe nimeni, nu ar dispera pe nimeni.
Mi-am promis ca nu se va mai intampla, sa ma bag nicaieri unde nu imi e locul, in nici o lume din care nu apartin pur si simplu, dar uite ca, din nou ma aflu in fata aceleiasi situatii, acelorasi ganduri, acelorasi trairi si sentimente.
Slovo - Whisper