Daca ai putea vedea ceea ce vad eu, sigur ai privi la fel de atent acea silueta a carei rochie alba este purtata de vant in sensul valurilor marii.Fac cativa pasi, simt ceea ce fata din fata mea simte.
Dar, vai cate amintiri avea fiinta aceea! Era la malul marii si se uita in zare murmurand parca un scurt "adio".
Am privit-o cateva minute, se facusera ore si tot nu ma opream. Sentimentele ciudate se rasuceau prin sufletul meu si incepeam sa inteleg puterea iubirii, puterea tristetii provocata de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu