O lacrima

O lacrimă curge încet.
Mi-as dori sa o opresc însă ea îmi arată sentimentele rele pe care sufletul meu le tine strans.
As vrea sa o conving sa nu mai cadă, sa se întoarcă înapoi dar, nu reuşesc.
Simt ca o data cu picătura asta se scurge şi o bucată din sufletul meu destrămat deja de ceva timp.
Nu e tarziu dar nu e nici devreme, aud doar sunetul liniştii minţii mele care îmi spune ca trebuie sa mă linistesc  şi să continui să trăiesc în fericirea şi iubirea pe care am reuşit să o strang de la apropiatii mei atata timp.
Da!m-am gandit  şi cel mai bine e să privesc în linişte la ceea ce am de făcut, de realizat, de îndepărtat.. E o greutate prea mare să fiu în centrul tuturor cometelor ce zboară prin jurul meu, prefer să plec, să las totul în urmă.
Acum eu contez  şi Numai Eu!
Mai e speranta, dar ce speranta? Ea se duce o dată cu picătura din mine, acea lacrimă sărată care acum îmi pipăie pielea feţei.
O lume falsă, mă înconjoară acoperindu-i pe cei sinceri. O lume care se înmulţeste neîncetat. Nici măcar aceasta lacrima nu poate ori răutatea..