A mai trecut încă o zi din viaţa mea, a mai trecut o viitoare amintire şi uite aşa trec toate.
Mergeam azi dimineaţă la şcoală, şi mă uitam la oamenii care erau langă mine în tramvai. Nu am fost foarte mirată să văd cum toţi se grăbesc, se îmbulzesc să stea pe scaune. În fine trecand peste asta am observat că nu exista zi în care, aceiaşi oameni, în aceleaşi mijloace de transport vin să cerşească fie cu pancarte făcute din cartonul de la ambalaje, fie prin rugăciuni şi urări de bine tuturor.(nu mai punem la socoteală injuraturile şi blestemele pe care le primesti cand nu le dai nici un ban sau dacă le dai prea puţin pentru ei)
Oare acesti oameni ce îşi doresc de la viaţă?
O casă în care să stea?Bine şi dacă ar avea-o ce şi-ar dori? să nu muncească niciodată probabil pentru că din punctul meu de vedere puţini oameni din acesti cerşetori sunt cei cu imposibilitatea de a munci.
Dar cine sunt eu sa le spun ce să facă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu